Traseul Calea Tibetana

Topo traseul Calea Tibetana

Zona: Vad, Peretii Mari, grota de la Casa Zmeului

Dificultate: 5B / 8+ | Lungimi: 3 (una mai lunga) | Coarda: 50m | Bucle: 25 – medii & lungi

Amenajare: gujoane. Sezon: tot anul.

Un traseu (amenajare), realizat in anul 2002 de echipa formata din Adrian Pauta si Vida Gyorgi, ca solutie la practic desfiintarea traseului Zburatorul (prin vandalizarea tirolianei fixe, ce reprezenta L3 in respectivul traseu). S-a pastrat astfel pintenul de sus din Zburatorul (realizat pe scheletul fostului traseu Vama Sarii – de mult timp dezafectat); iar pintenul respectiv a fost astfel legat intr-o linie mai fireasca cu baza peretelui. Amenajarea partii inferioare s-a facut preponderent de sus in jos (deci nu foarte etic), si s-au gasit ceva pitoane vechi, razletite, semn ca au mai fost tentative pe portalul stang al Grotei de la Casa Zmeului.

L1 : Traseul porneste din acelasi loc cu Casa Zmeului (in stanga Grotei imense), se urca comun cativa metri pana pe un prag, de unde, Casa Zmeului traverseaza spre stanga, iar Calea Tibetana traverseaza spre dreapta. Urcam deci oblic spre dreapta, intr-o mica grota (inclusa in marea-grota), pe niste praguri cazute, apoi, traversam spre dreapta si iesim complet in surplomba, pe portalul stang (de la grota cea mare). Desi surplomba este accentuata, prizele sunt bune, iar stanca este sanatoasa, oferind astfel solutii de escalada. Dupa aproximativ 15 metri, gasim niste pitoane dublate (pentru o regrupare intermediara!), dar capul de coarda merge mai departe (fara sa regrupeze). Pentru a nu freca coarda, este neaparat necesar sa se foloseasca bucle cat mai lungi (cateva, chiar de jumatate de metru, sau mai mult). Continuam deci pe muchia surplombei, pe prize bune (si cu solutii tehnice frumoase). Surplomba devine treptat mai putin accentuata, dar prizele devin tot mai mici, iar chiar in buza, acestea sunt pe alocuri friabile. Daca mai adaugam si faptul ca coarda ”vine” destul de greu (plus oboseala acumulata – nu prea ai loc de odihna), toate acestea fac ca, dupa cei 40 de metri parcursi deja de cap, acesta sa opreasca la un piton de sub buza, si, sa-si aduca secundul in punctul cu pitoanele dublate (regruparea intermediara aflata la 15 metri de la baza). Dupa ce secundul a regrupat (la pitoanele dublate – de unde se restabileste si contactulvizual), capul iese din surplomba, pe o fata cu prize fine (putin cam friabila), si dupa 4-5 metri, deviaza doar putin spre stanga (dar nu intra in valcelul inierbat –Valcelul Junglei), pentru ca, in final, sa traverseze complet in stanga, pe o brana comoda, la baza pintenului. Din regrupare, vedem cum din stanga, vine traverseul pitonat (prin valcelul plin de vegetatie), reprezentand L3 din Zburatorul (pitoane respective, inlocuiesc tiroliana fixa de alta data –furata intre timp), si care L3, ajunge in acelasi loc de regrupare.

L2 : In continuare, dificultatea nu mai este la fel de mare; continuam aproximativ pe creasta pintenului (1-2 metri mai in stanga fata de creasta matematica), trecem cateva mici fete surplombate, dar cu prize bune, dupa care, peretele cade treptat, si ajungem fara probleme pe un mic prag, unde regrupam.

L3 : Continuam relativ lejer pe creasta pintenului, mai mult pe stanga acesteia (observam ca, la 1-2 metri in dreapta crestei matematice, apar pitoanele din traseul Drumu Incasilor, si care, regrupeaza comun cu noi, pe varful pintenului). Fara sa mai apara probleme deosebite, regrupam pe pinten.

La fel ca si in cazul traseului Drumu Incasilor, putem cobori prin padure, sau, daca avem o coarda geamana de 60 de metri, putem sa facem un dublu rapel de 55 m (atentie: ultimii 40 de metri sunt complet suspendati, deci nu se atinge peretele – deci atentie la corzi, sa nu se incurce!!). Putem astfel cobori, direct la baza Grotei de la Casa Zmeului (adica, exact in locul de unde am plecat in traseu).

Lasă un răspuns