Topo traseul Ciresu Salbatic
Zona: Vad, Peretii Mari, Ochii Bufnitei
Dificultate: 5B / 8+; A | Lungimi: 6 (scurte) | Coarda: 40m | Bucle: 25 – medii
Amenajare: gujoane. Sezon: tot anul.
Traseul a fost pitonat in stil alpin, in anul 1986 fiind finalizat de catre Adrian Pauta si Teodor Borodan, si a vizat o linie pereche cu Anonimus, adica (respectiv) surplomba din Ochiul (stang al) Bufnitei.
Tavanul din traseul nostru, adica din Ochiul (drept al) Bufnitei este mare (aproape 20 m -cu surplomba de iesire-) dar nu se deschide deasupra abruptului, ci deasupra unui cires salbatic din Poiana Suspendata (de unde si numele traseului nostru).
Din cate stim, dar nu avem dovezi, tavanul ar fi fost parcurs la liber (de Ghita Pop, nu din prima, ci dupa lucru repetat al pasajului); iata deci o reala provocare pentru a parcurge traseul. Si acest traseu este destul de “plimbat”, cand la dreapta, cand, mai ales, la stanga (pe unde ne-a lasat si muntele sa trecem) si implicit, lungimile sunt relativ scurte. Nu recomandam insa sa se faca lungimi mai intinse, pentru ca in acest caz, frecarea coarzii devine excesiva.
L1: Prima lungime (a fost pitonata in iarna lui 1985), porneste pe o fata cam spalata, depaseste creasta oblic spre dreapta, apoi drept in sus pe un diedru (pe alocuri inierbat), dupa care, traversam inapoi creasta ( 5-6 metri orizontal stanga), pana pe un prag comod, unde regrupam.
L2: Continuam in sus, pe o succesiune de diedre cu mici zone surplombate, toate usor spre stanga (si care se trec frumos la liber); diedrul final, cu stanca curata, duce (usor spre dreapta) pana sub buza de vegetatie, ce se rasfrange peste abrupt, din Poiana Suspendata. Aici regrupam.
L3: Iesirea in poiana e destul de dificila, pentru ca deasupra peretelui e un etern grohotis instabil, dublat de un tufaris agresiv (canva zona era mereu curatata). In stanga diedrului, e un piton ascuns din care (la premiera cel putin,) iesirea era/este mai facila. Se urca deci pe grohotis, pana sub un pom (cu un piton infipt intr-o creanga), dupa care, traversam poiana pravalita (tot pe grohotis), oblic spre stanga, pana sub tavanul din Ochiul (drept al) Bufnitei. Acolo intalnim traseul Intesectat, care vine (pe langa perete) din stanga, si pleaca (tot pe langa perete) spre dreapta (iesind pe urmatorul valcel din dreapta). Mai in stanga cu 15-20 m este surplomba din Anonimus, adica Ochiul (stang al) Bufnitei. Noi insa regrupam sub tavanul din Ochiul (drept al) Bufnitei, langa un bolovan masiv din poiana (de aici vom vedea mai bine manevrele capului de coarda, mai ales iesirea din tavan).
L4: Pornim pe un diedru deschis, care se termina in fundul tavanului. De aici traversam spre dreapta “cu tavanul in cap”, alegand cu grija prizele de picioare. Aici am gasit niste pitoane vechi, dar care nu rezolvau iesirea din tavan (punctul cheie din intreg traseul). Tavanul se termina cu o surplomba in care gasim doua clepsidre sanatoase, cu ajutorul carora iesim in perete. La capatul portiunii surplombate , gasim regruparea intr-o fisura orizontala, pe dreapta. Nu are rost sa continuam fara regrupare (desi lungimea e cam scurta), deoarece si asa, coarda vine destul de greu.
L5: Continuam cativa metri in sus, dupa care urmeaza Micul Traverseu (adica 8-10 m spre stanga pe fata spalata de deasupra tavanului). La inceput traversam pe o fisura, apoi pe praguri succesive, trecem si de un valcel (cam inierbat) si ajungem sa regrupam pe un prag comod (sub o creasta de pinten).
L6: Traseul pierde din dificultate, dar castiga in frumusete si spectaculozitate (dedesubt se vede serpuind Crisul in defileu – nu mai suntem doar deasupra Poienii Suspendate si privelistea se deschide spectaculos). Parcurgem matematic linia crestei care spre final pierde din verticalitate, trecand peste praguri succesive si, la final, regrupam pe un prag comod (de pe acest prag, se iese apoi facil in padure, usor spre drepta).