Legenda – mai multe detalii despre semnele si simbolurile folosite

• HORN, CULOAR = 2 pereti opusi, sau chiar paraleli (fata-n fata), intre care urmarim o trasa de ascensiune
• DIEDRU = 2 pereti in plane diferite, avand spre interior o linie de intersectie –o linie comuna -, pe care cautam o trasa de ascensiune
• VÂLCEL, SCOC = o zona de scurgere/cadere a reliefului, uneori la capatul unei palnii, reprezentand de regula trase descendente
• CREASTĂ = linie de relief, mai mult sau mai putin inclinata, care separa in mod proeminent doi pereti, doua fete, doua planuri
• VÂRF, ȚANC “ = proeminenta ascutita – pe parcurs sau pe finalul traseului – aflata izolat sau inclusa de exemplu intr-o creasta
• PRAG, BRÂNĂ = proeminenta, orizontala sau oblica, care intrerupe verticalitatea peretelui; pragurile sunt mai inguste (incepand cu 1-2 degete latime), iar branele sunt mai largi (pana la nivel de bivuac); de asemene aceste formatiuni pot fi in plan perpendicular pe planul peretelui, sau pot fi cazute/inclinate; de asemenea, acestea pot fi curate sau cu vegetatie.
• FAȚĂ = zona de stanca compacta si relativ plana, fara proeminente puternice (putand insa include mici praguri, mici alveole, etc)
• FISURĂ = crapaturi evidente in stanca (verticale, orizontale, oblice), putand aparea de exemplu pe fete sau pe linia diedrelor, si pe care cautam o trasa de ascensiune (in mod natural sau cu mijloace artificiale – pitoane, nuci, etc)
• NIȘĂ, ALVEOLĂ = concavitate (inchisa de jur imprejur), aflata de regula pe o fata (verticala, surplombata sau chiar tavan); multe nise contin clepsidre naturale (stalpi de piatra, din tavanul in podeaua nisei) ce pot fi puncte naturale de asigurare
• TAVAN = zona ce iese compact din perete, orizontal sau aproape orizontal, barand trasa de ascensiune
• SURPLOMBA = zona inclinata negativ (iesind din verticalitatea peretelui, spre exterior) si generand dificultati suplimentare in trasa de ascensiune (evident, o surplomba cu o inclinatie aproape de orizontala, se tranforma in tavan)
• ZONA FRIABILA = zona de stanca cu multe crapaturi si cu bucati ce se desprind usor la tractiune (sau la fixarea asigurarilor)
• GROHOTIS = zone aflate de regula la baza culoarelor (dar si sub fetele friabile), fiind constituite din aglomerari de pietre instabile (de diferite dimensiuni)
• COPACI, ARBORET = copaci izolati sau din padure (posibile puncte de asigurare)
• VEGETAȚIE = iarba, tufisuri (zone posibil instabile sau neplacut de strabatut)
• LAC (luciu de apa)
• IZVOR (sursa de apa, de regula potabila)
• GROTĂ, PEȘTERĂ – aflate de regula la baza peretelui, dar, uneori chiar si in plin perete
• RUINE ISTORICE –puncte de reper/orientare
• REGRUPĂRI = loc de oprire in timpul ascensiunii (pentru manevre tehnice si transfer de materiale)
• REGRUPĂRI IN RAPEL FRACȚIONAT = loc de oprire in timpul coborarii in rapel (rapele mai lungi decat lungimea corzii)
• REGRUPĂRI ALE TRASEELOR VECINE = regrupari foarte apropiate dar care nu apartin de traseul descries
• REGRUPARE COMODĂ
• REGRUPARE INCOMODĂ
• REGRUPARE DIFICILĂ
• REGRUPARE STRĂINĂ (dintr-un traseu apropiat, dar nu din traseul descris)
• POSIBILITĂȚI DE RETRAGERE DIN TRASEU (de regula, la terminarea traseului)
• DIRECȚII DE ORIENTARE (cu referire mai ales, la alte trasee din vecinatate)
• PUNCTE DE INCERTITUDINE
• PUNCTE DE AVERTIZARE (posibila deviere, etc)
• LUNGIMI DE COARDĂ (distanta intre 2 regrupari succesive), sau, pentru traseele de escalada, inaltimea peretelui amenajat (cu traseu)
• GRADEA DE DIFICULTATE LA LIBER (rotpunkt/escalada)
• ASCENSIUNE ARTIFICIALĂ (folosind pentru inaintare punctele de asigurare existente pe traseul amenajat –pitoane, gujoane, etc.