Trasee izolate și/sau dispărute din zona Vadu Crișului

In aceasta categorie includem traseele clubului nostru, aflate razletite prin Defileul Crisului Repede, in diversi pereti. Sunt mai putin circulate(sau chiar disparute/dezafectate/defrisate…) si vom da doar indicii generale despre ele (nu si schita, sau localizare GPS, QR code, etc).

In aceasta prima etapa, de a face cat de cat ordine in INFORMATIILE despre  ce exista alpinistic prin Vad, nu credem ca are rost sa investim mai mult efort. Incercam sa facem ordine mai ales in ce este UTILIZABIL ! (ce s-a mai pierdut pe parcurs, asta este….).

Din capul locului, mentionam ca nu dorim sa starnim controverse si dispute. NU REVENDICAM NIMIC ! Spunem doar ce stim. Cine vrea sa tina cont, bine, cine nu, iarasi bine (dragoste cu sila nu se poate).

Asadar :

Faleza Zenovia (noi ii ziceam doar La Faleza):

cu prilejul scolii SPAL-1986, s-au pitonat  3 (4) trasee fara nume, pe pitoane clasice ; numite doar SPAL’86 nr. 1,2,3 (4), localizate astfel : 1 si 2-in mijloc, chiar pe creasta si in dreapta crestei centrale;  3-aproape de capatul din dreapta, o diagonalal spre dreapta; si in fine (4) tavanul din capatul stang (pitonat doar ca mansa-dar parcurs-)

Suncuius :

Portalul stang in Pestera Unguru Mare ; SPAL’86 –5 ; o lungime pe pitoane clasice (azi, trebuie sa platesti ca sa ajungi la traseu-daca mai exista-; speram sa NU devina o regula –chestia cu PLATA-)

Creasta Suta, inainte de fostul restaurant Lesiana, pe stanga, pleaca din drum o creasta usoara (doua lungimi scurte-1986-, pitoane clasice). Nu credem ca mai exista traseul.

Peretele “Tancul  Mare”, creasta din stanga, pe langa valcelul de coborare, aproximativ 20m pe pitoane clasice (traseu fara nume, TFN), se pare ca nu mai exista vechea amenajare, aparand lucruri noi (pe spituri).

Fisura Rosie (Peretele La Surplomba)

Traseul a fost pitonat pe pitoane clasice in 1980 de Dorel Borodan, si are 2 lungimi (pana sus in padure). In 1990, Adrian Pauta si Laci Kovacs au amenajat prima lungime oarecum mai special (dar tot pe pitoane clasice) pentru finala de Alpiniada (Clubul  CASSIO Montana, a organizat Alpiniada, exclusiv pe cheltuiala proprie, timp 20 de ani – nu doar 10 ani!). De atunci (din ‘90), se pare ca a cam fost uitata/neglijata/desfiintata,  lungimea 2  din Fisura Rosie (e drept ca mai are si ceva vegetatie). Din traseul  asta, atata (mai ) exista la o prima vedere…

Peretele GRI (noi ii ziceam si Stanu Sur)

Creasta din stanga (Phantom…Aidoma…?); in 1987 Pauta Adrian si Laci Biro au mers cam 10-12 m pe pitoane clasice, dar, peretele cerea spituri, asa ca… Cu Dumnezeu , inainte… (succes celor ce continua)

Valea Misidului :

E un capitol aparte, pe care il tratam mai detaliat , in alte descrieri (Peretele Nostradamus si  Peretele Iepurasului – avem grupate mai multe trasee acolo).

Vadu Crisului :

Traseul Melcu (Csiga), varianta “Cornul drept”

Peretele Csiga, foarte izolat, se vede din Halta Pestera, cel mai cocotat perete din stanga-sus .Peretele e foarte frumos, si ofera o perspectiva splendida asupra defileului. In 1993, Pauta Adrian si Vida Gyuri au pitonat pe pitoane clasice, o varianta la traseul initial. Prima lungime e foarte frumoasa, si aduce putin cu bavareza din Santinela de la Gatu Iadului (cam singura banareza din Vad – mai e ceva deasupra Crucilor in Stanu Stupului). Lungimea 2 (“Cornul Stang”  – al Melcului-), e scurta, drept in sus, si nu mai e asa spectaculoasa. “Cornul Drept” (al Melcului), prinde o fisura ce traverseaza (iar traverseu…) 15-20 m spre dreapta, iesind (pe pitoane clasice) deasupra peretelui compact, dupa care, prinde un dieru, apoi un culoar, si, iese oblic stanga, sus, in padure. Laci Medra a declarat recent ca a facut traseul, si, ca este practicabil (doar ca trebuie sa faci efortul de a urca pana la perete).

Alti pereti izolati, si in care avem mai multe trasee (grupate), ii vom trata separat, in alte descrieri (Peretele Atlantida, Peretele Claia Mica, La Lac).

In Peretele Diedrelor, in 1998, Adrian Pauta si Maria Szabo, au pitonat traseele de calificare pentru Alpiniada. Se numeau Ave si Maria… intre timp au disparut (si a aparut altceva). Fianala a fost la Pestera Caprei, pe Old Boy, pitonat in aceiasi echipa, dar pe zapada (!), iar traseul (un pic modificat “stiintific”) exista si azi (slava Domnului). Super-finala, intre “Castoru” si Ghita Pop, a fost (tot pe zapada), mutata fortat, in gura Pesterii, pe traseul Papy (inceput de Adrian Pauta si Maria Szabo, si finalizat in regim de viteza , cu ajutorul decisiv al lui Laci Fucsko – multumiri,dar nu e membru al clubului). Traseul  (ca si placa pusa in memoria lui Papy), nu mai exista…  (e prea mare “circulatia”  – si pe bani – in zona respectiva). Amin !

Deasupra  traseului  Old Boy (Pestera Caprei), pe prima terasa,… intr-o primavara insorita si plina de flori (parca in 1988), o ceata voioasa, formata din Adrian si  Raluca Pauta, Solosi Stefan si Dorel Mihes,  au atacat Traseul  Fetelor, dar, s-au razgandit: pe portalul din stanga era o fisura clara si curata, oblic putin spre dreapta… deci… 5-6 spituri plantate la repezeala (intre doua glume) si… hopa, o varianta noua la traseul Fetelor… i-au zis Poarta Soarelui (e practicabil si azi, din cate stim).

Tot acolo in zona, dar jos, aproape de Cris, e un bolovan mare si spalat, ii ziceam “La Oglinda”. Pe fata aia spalata bine, a fost un traseu, iar pe creasta din dreapta, altul (numite, oarecum mistic, Ioan Botezatorul si respectiv Maria Magdalena). Au fost pitonate solitar de Adrian Pauta (dar care, ulterior, nu a reusit sa le SI parcurga, asa ca… Dumnezeu cu mila).

In Peretele Pesterii 3, prin 1994, a fost facute calificarile la Alpiniada, adica traseul Balconasele (ceva ce nu e , parca, nici Pok, si nici Surpriza, dar cam pe acolo… in fine, Sa fie primit…). Iar finala din acel an,  a fost pe traseul Piece of Cake, (finala disputata intre Mark si Tzogo), iar traseul a fost  pitonat de membrii clubului nostru,  Sedevi  Imre si Kokes Ioan (azi scrie parca altceva pe perete si au mai aparut pitoane… in fine) .

Trecand pe malul celalalt al Crisului, prin 1992 sau 93 (nu prea stau bine cu istoria), in Gura Grotei de la Casa Zmeului, din cauza ploii  torentiale, am mutat superfinala  (dintre Joe “ Indianu” si “Castoru”) pe o tentativa de traseu, care ulterior, mutat mai la stanga, a devenit Calea Tibetana. Traseul cu superfinala, era inceput (nu stiu exact de cine) dar l-am dublat la repezeala (ca lungime) , ca sa avem pe ce concura (siguranta nu era grozava nici atunci, la concurs -Tadi si-a spart nasul pe el). Un motiv in plus, sa il lasam sa se … Odihneasca in pace (traseul, nu nasul – Doamne fereste).

La Lac, pe creasta din stanga, Laci Medra are un traseu, Blue Ox , care, eu stiu ca are 2 lungimi (nu doar cativa metri; a fost “omologat” asa, de Mark si de Tzogo). Putin mai la dreapta, pe perete, e traseul Red Bull (nu Red Ox), care nu e al lui Laci Medra, ci al lui Adrian Pauta, pitonat in 1994 cu Solosi Stefan si Mihes Dorel, reprezentand superfinala (dintre Imi Sedevi si “Tiganusu”), de la Alpiniada din 1994. Finala a fost  pe traseul  Julieta, pitonata tot atunci , si facuta top de cei doi superfinalisti, urmati la mustata (adica fara ultimul spit), de Todi. Totul la prima vedre (deci se poate, sau se putea…).

Tot La Lac, mai sunt 2 trasee, Alfa si Omega, nu stim ale cui sunt! Dar, ne-am propus sa le reamenajam (pentru a complete zona – am anuntat public, de catva ani intentia, deci nu lucram “pe sutic”…)

Cu voia cititorului, facem o scurta divagatie.Traseul a fost lasat asa (spre “revolta” unora), in amintirea unei sarme de 6 mm blocata in stanca cu o simpla pana (precum coada la topor). Era la 6 m de iesirea din “Finala 67” (Bicaz). In sarma aia (singura/unica), au ramas trei oameni dupa ce capul a zburat 40m! Unul dintre cei trei, e chiar unul dintre “revoltatii” de azi !? (ironia soartei…). Era in 1979 si nu existau hamuri , te legai intr-un fel de vesta facuta din coarda!! Nu, nu este  ceva de la Baronul Munchausen… 200 m mai jos , in poteca se afla Zsolaj, care a vazut totul. (Si turistii au vazut, dar nu au inteles…. Inclusiv, nasii mei de cununie , eu fiind…. finul,…. si totodata capul “zburator”… alaturi de  fina,  si… inca un adolescent , “nerevoltat” deloc pe-atunci…)

Zsolaj (sper ca am scris corect) este cel ce a pitonat tavanul din Obermeyer. Iar de la Szabo Bela stiu ca pitoanele din tavan au fost fixate cu ciment dentar ! Zsolaj era de meserie technician dentar… nu stiu ce dinti a facut la viata lui, dar nu cred ca au tinut cat pitoanele din tavan, care se folosesc si astazi !!! (fara a fi “omologate“ UIAA)… Iarasi  ceva de necrezut ?

La urma urmei,  Liechtenstein, este tara-oras care face faimoasele HILTTI (cu care multi planteaza gujoane). Dar putini stiu ca 80 la suta din PIB-ul tarii, vine din exportul (cu traditie istorica) de proteze dentare… Iata cum se leaga uneori  in mod insolit lucrurile …(adica alpinismul versus stomatologia)… totul e sa nu-ti rupi dintii…

Mai incolo, La Ruine, exista cateva trasee preponderent la nuci (zona Taofizica). Prima data au fost incercate in 1992, dupa experienta din Crimeea (pereti de 300 m catarati DOAR cu un set de 10 nuci – nu ca un pom de Craciun impodobit cu gaget-uri alpine).  Se mai fac si azi, dar cu asigurare de sus (pentru exersarea tehnicii). Poate le mai amenajam putin (pentru a elimina asigurarea de sus). Deocamdata merg si asa.

Deci, cam astea sunt INFORMATIILE  (nicidecum, revendicarile).

Sanatate si… voie buna (nu pomenim de … ”virtute”, ca iese altceva – si ne amendeaza CNA-ul). Doar suntem in spatiul public !

P.S.

O nota personala :

Traseele de escalada de la FISURILE SUSPENDATE, au fost realizate (de Clubul CASSIO Montana) in anul 1998 (preponderent prin membrii sai), pentru unica (deocamdata)ETAPA DE CAMPIONAT NATIONAL DE ESCALADA gazduita de Vad, in numele FEDERATIEI ROMANE DE ALPINISM SI ESCALADA. Le mentionez doar la sfarsit (dar nicidecum ca cele din urma ), pentru ca eu (Adrian Pauta), eram dupa un teribil accident de masina, cu 10 suruburi si 2 platbande in piciorul drept. Atunci ,baietii s-au descurcat practic singuri, din punct de vedere tehnic, fiind ajutati doar logistic de club (prin Gina Pauta). Le multumesc pentru faptul ca am reusit sa ducem treba la bun sfarsit (eram de rusine sa dam inapoi, pentru un “biet” accident de masina…). Iar traseele in sine (ca si CONCEPTIE, nu ca “linie imaginara”), sunt meritul LOR deplin (se stiu ei care…). A fost un succes real (cu reportaje TV la nivel national, cu mediatizare….).

O echipa  pe cinste ! …O tempora…