Topo traseul Canguru Schiop
Zona: Vad, Peretii Mari, spre Amfiteatru
Dificultate: 4B / 8- | Lungimi: 5 (scurte) | Coarda: 50m | Bucle: 20 – scurte
Amenajare: spituri/pitoane. Sezon: primavara, vara, toamna.
Este o varianta la traseul Turnu Babilonului, din dorinta de a exploata cat mai mult peretele curat (dar lipsit complet de fisuri si imposibil initial de pitonat clasic). Portiunea indreptata de pe fata curata, poate fi luata aparte, ca perete de escalada (bucata a si fost amenajata de sus in jos); dar noi recomandam parcurgera integrala a traseului (cu iesire prin Turnu Babilonului).
Amenajarea a fost facuta in anul 1998 de echipa Adrian Pauta , Stefan Solosi si Raluca Pauta.
Traseul porneste din poteca, pe niste saritori pamantoase spre stanga (ici-colo se mai gasesc fixate niste mici cordeline pentru echilbru si in caz de noroi). Apoi trecem pe un valcel spre dreapta, pana la baza unei mici grote, langa un copac. Inclinat putin spre dreapta, pleaca traseul Tineretii, iar drept in sus, prin stanga grotei, pleaca traseul nostru. Se poate parcurge toata fata, drept in sus (cu un scurt traverseu la drepta in mijlocul lungimii), pana in traverseul din Turnu Babilonului. Iese astfel o lungime intinsa (50 m) dar inevitabil, s-ar putea sa vina coarda cam greu. De aceea, recomandam parcurgerea in lungimi scurte (gen escalada – si in echipa de doi, deoarece in trei, devine putin incomod in regrupari).
Rezulta astfel : doua lungimi scurte in peretele Cangurului Schiop, apoi o lungime (tot scurta) pana sub Tavanul din Babilon, inca o lungime pana sub Tavanelul mic din Babilon, si inca o lungime pentru iesire (deci 5 lungimi scurte si sprintare)…. sau, un alt fel de provocare.
Deci L1 si L2, in descrierea cu tenta de escalada:
L1: Prima lungime incepe relexat, pe o fata cu prize suficient de mari. Dupa ce se iese deasupra nivelului vegetatiei, fata devine mai spalata. Urmeaza o deviere putin spre stanga, si apoi, din nou usor in dreapta. Inainte de usoara deviere in dreapta, e o burta sub care sunt cam putine prize (aici multi deviaza prea mult in stanga, ramanand fara asigurari). Pasul e destul de greu, dar se face la echilibru. Imediat dupa burta, e urmatorul spit dar spitul nu se vede decat dupa pas. De sub burta se vede doar un spit indepartat, dar pana la acel spit mai sunt 2-3 spituri (deci atacati fara grija, drept in sus). Dupa alte 2-3 asigurari, incepe traverseul spre dreapta. In mijlocul traverseului avem o regrupare (lungimea nu e prea intinsa). Regruparea are un spit cu ureche mare, triunghiulara (pentru un eventual rapel), alaturi de un spit normal. Putin mai la dreapta, se afla spitul de plecare in continuarea traverseului, deci, suficient pentru o regrupare considerata a fi sigura.
L2: Traverseul continua cativa metri spre dreapta si apoi urcam intr-un diedru cam expus. Pe diedru asigurarile sunt suficient de dese (pana in 2m), linia traseului fiind astfel foarte clara. Trecem un pas destul de dificil, apoi inca unul (oboseala se acumuleaza)… mai deranjeaza si doua urechi care se invart pe piton (facand asigurarea mai dificila), dar pe ansamblu pasajul (desi sustinut) se poate aborda fara ezitare. Dupa diedru urmeaza o fata usor cazuta (si cu prize generoase), dar pe care apare si iarba. Dupa care urmeaza sa ne intersectam cu Turnu Babilonului. Din stanga vine sirul de pitoane din lungul traverseu care continua spre dreapta. Regruparea e cat se poate de clara: un inel mare si un spit cu ureche triunghiulara.
Cine doreste doar atat (adica doar o escalada scurta), poate face rapel (sa zicem fractionat). In aceasta varianta, ajung 15 bucle si o coarda de 50 m. Stanca este foarte putin friabila (aproape de loc), linia traseului e frumoasa, miscarile sunt naturale, se rezolva multe pasaje la echilibru, dar la nevoie si forta degetelor pe prize mici este o solutie.
Pentru celalti cataratori (speram ca marea majoritate), le recomandam continuarea normala, prin Babilon, unde urmeaza doua tavane foarte elegante (mai ales primul) si spectaculoase (se castiga inaltime, iar privelistea de deasupra Defileului capata amploare). Astfel:
L3: Este comuna cu Turnu Babilonului, adica continuam traverseul ce vine din stanga (si reprezinta, o parte din cei peste 50 m ai L2 din Babilon). Respectiv: traversam relativ usor cei 20 m spre dreapta, pana sub un tavan. Mai jos cu 3 m, si mai la dreapta cu 2 m, se afla regruparea din traseul Tineretii (atentie, sa nu incurcam traseele). Noi regrupam chiar sub tavan (in stanga acestuia).
L4: Urmeaza un punct foarte estetic si spectaculos; pornim spre dreapta, chiar pe sub tavan, pe prize inverse. Apoi incepem in bavareza surplomba din buza tavanului (incarcam bine picioarele) pentru a iesi la final pe prize fine, pe fata de deasupra. Dupa cativa metri, putem respira pe o mica brana, sub o mica surplomba; trecem si de surplomba, dupa care stanca devine putin cazuta (si cu prize comode). Continuam fara probleme pe creasta (in dreapta, la cativa metri departare, incep sa se vada pitoanele din Tineretii). Apoi, trecem in drepta crestei , pe o scurta portiune orizontala, dupa care, regrupam in dreapta sus, pe un pag comod, sub un tavanel. Mai in dreapta, se vad pitoanele din traseul Sorors (si alte trasee din Amfiteatru, care ies tot pe acolo, inclusiv Tineretii, pe care speram ca nu ati deviat intre timp).
L5 : Noi continuam in sus, putin in stanga, pe un diedru curat, pana sub tavanel; traversam scurt la dreapta, iesim la echilibru pe o fata si dupa cativa metri prindem (comod) creasta din stanga. In continuare, traseul duce facil pe un tanc (putin spre dreapta) si unde se termina toate traseele din zona (muuulte trasee…). De aici, iesirea pana in padure, se face fara nici o problema.
Evident, se poate opta si pentru doua lungimi intinse bine (50 m), sarind peste R1 si R3, plus iesirea (pana sus in padure – alti 35 m), dar coarda vine cam greu, si, uneori lipseste contactul vizual (si chiar auditiv) intre coechipieri. Depinde doar de preferintele fiecaruia…
