Topo traseul Drumu Incasilor
Zona: Vad, Peretii Mari, in dreapta grotei de la Casa Zmeului
Dificultate: 5B/8+ | Lungimi: 3 (una foarte lunga) | Coarda: 60m | Bucle: 25 – medii
Amenajare: gujoane. Sezon: primavara, vara, toamna.
Traseul a fost realizat in anul 1997, de echipa Adrian Pauta si Stefan Solosi, ca o completare la traseele Anonimus si Ciresu Salbatic, care nu prea se puteau face la liber, din cauza marilor surplombe incluse in trasee (iar scaritele au ajuns sa fie privite ca fiind “desuete”). Si atunci s-a incercat o linie de traseu care sa evite iminenta pasajelor artificiale dar care, sa parcurga totusi Marele Perete de la Grota“Casa Zmeului” (si mai ales, fara sa “deranjeze” alte trasee existente in zona, cum s-a mai intamplat in alte cazuri). Un aspect cu care echipa premierei nu se mandreste, este acela ca, amenajarea s-a facut gen traseu de escalada, adica de sus in jos (si integral cu masina de gaurit). Totusi, nu s-a adoptat metoda “pe-unde-atarna-coarda”, ci s-a urmarit o linie cat mai naturala de traseu (adica , pe unde vrea si muntele). Traseul a necesitat o singura corectie (2 gujoane suplimentare pe la mijlocul L2), pentru a putea fi apoi parcurs (mai) normal (de jos in sus). Lungimile sunt intinse (L1 are aproape 60 m), din dorinta de a fragmenta cat mai putin placerea catararii (cu manevrele de regrupare).
L1: porneste din poteca, ascendent si putin spre dreapta, pe o fata cu iedera (candva era ceva mai curatata). Dintr-o nisa urmeaza un tavan cu o prize cheie in buza (la mana stanga), urmat de o succesiune de fete cu prize cazute, dupa care stanca devine mai framantata, iar dupa un mic tanc, traseul deviaza putin spre dreapta, pe mici praguri cazute (si uneori inierbate), pana pe un prag comod (sub un diedru deschis), unde regruparea este comuna cu traseul Diana (traseu care vine de jos, pe partea dreapta si pleaca drept in sus din regrupare).
L2: Noi nu mergem in sus, ci traversam spre stanga 4-5 metri, apoi tot spre stanga, dar progresiv ascendent, cam 15 metri arcuit in sus (intalnim o regrupare cu lant dezafectata – folosita cindva pentru rapel), dupa care, tot spre stanga, dar accentuat ascendent (si pe prize fine) ne angajam in plin perete, deasupra Grotei de la Casa Zmeului. Continuam pe peretele expus si cu prize fine, usor spre stanga, pana ajungem sub un diedru, aflat in dreapta unei grote suspendate in plin perete (Cuibul de Lastuni). Din jos , pe mana stanga, vine o linie de pitoane (traseul El Capitan) care trece direct prin grota (cu lastuni) si se “ inteapa” in traseul nostru. Noi ramanem in dreapta grotei, escaladam diedrul usor surplombat si cu prize fine (atentie sa nu fie ud), si iesim pe niste praguri etajate, pe care deviem cativa metrii spre stanga (traversam pe deasupra grotei), putand urca pe un prag comod, sub un pinten, unde regrupam.
L3: Continuam numai ascendent (dar putin pe dreapta), adica la 1-2 metri pe dreapta fata de creasta matematica a pintenului, si unde, gasim suficiente prize. Spre stanga dincolo de creasta (dupa alti 1-2 metri), se afla linia de pitoane din traseul CaleaTibetana, care iese tot pe pinten (in regrupare comuna cu noi). Pe pragurile inierbate din amfiteatrul din dreapta pintenului (pe care urcam), se pot vedea iesirile din Diana, GrotaZanelor… (poate si El Capitan daca nu iese prin traseul nostru).
Retragerea se poate face prin padurea de pe platou spre stanga sau se poate cobori (ca la orice traseu de escalada) in rapel; adica 2 rapeluri de 55 metri (coarda geamana de 60 m e de preferat) , incluzand o fractionare/regrupare in plin perete spalat si cam surplombat (lipsita total de prize zona fractionarii), ajungand la final taman in mijlocul Grotei de la Casa Zmeului (atentie la incurcatul corzilor: ultimii 40 m nu ating peretele).