Topo-ul traseului de alpinism Ursu pacalit de vulpe
Zona: Vad, La Ruine (dupa valcelul de coborare)
Dificultate: 3A/5+ | Lungimi: 3 | Coarda: 40m | Bucle: 20 – medii
Amenajare: spituri & pitoane. Sezon: tot anul.
Traseul este o replica oarecum mai “estivala” pentru traseul Utopia (traseu care e pus in valoare cu adevarat, doar in conditii aspre de iarna). A fost pitonat in anul 2013 de echipa Adrian Pauta si Raluca Pauta. Traseele sunt infratite prin cele doua portiuni de parcurs comune (cat si prin faptul ca au participat doi frati, la pitonarea lor).
L1: Traseul porneste 10 metri mai la stanga (si 3-4 metri mai jos) fata de creasta Utopia (de La Ruine). Pleacam pe un culuar cu prize de opozitie, ce se transforma treptat in diedru deschis (pastrand in drepta creasta). Spre final, diedrul se deschide complet, devenind o fata expusa, dar cu stanca curata . Apoi, saltam pe niste praguri si ajugem sub un tei de pe creasta, unde regrupam. In acest loc, vine din dreapta traseul Utopia (regrupand in acelasi loc), iar din stanga, se aduna (pentru regrupare), cele 4-5 trasee (zona ”Taofizica”) de escalada (folosite pentru exersarea asigurarilor la nuci –combinat-).
L2: Continuam comun cu traseul Utopia, pe creasta, aproximativ 20 de metri (creasta avand si portiuni verticale si cu vegetatie). Suntem intr-o zona in care, pe branele inierbate din dreapta, se poate recurge chiar la o iesire fortata din traseu. In dreptul ultimei portiuni de creasta orizontala, langa un stejar, e punctul de bifurcatie : Utopia continua ascendent (putin spre stanga), pe creasta, iar noi, vom devia, descendent spre stanga, pe langa un perete. Coborarea se face pe praguri expuse (uneori cu vegetatie). La terminarea peretelui, urcam (ascendent spre stanga) pe niste praguri cazute, pana sub un tanc marcat cu o creasta clara, si unde, regrupam intre arbusti. Din acest punct, vedem in stanga un culuar , numit Valcelul de Coborare : este singurul loc de coborare din traseele din Peretii Mari, fara a ocoli prin padure (padurea e insa foarte frumoasa, si, daca timpul nu preseaza, merita un ocol…). Mentionam ca si din acest punct putem abandona traseul, pe grohotisul ce coboara spre stanga.
L3: Ne angajam pe creasta bine pitonata, cu stanca curata si cu prize destul de accesibile. Pe final, iesirea pe tanc, ne pune putin la incercare : trebuie sa ne saltam pe un prag fara prize (mai mult la echilibru). De aici, trecem niste praguri (unele cu vegetatie), putin spre dreapta, spre baza unui diedru. In acest punct, vin din dreapta (in traverseu), pitoanele din Utopia. Iesirea pe diedru , este comuna celor doua trasee. Diedrul (putin expus), ne scoate pe niste praguri comode, unde regrupam.
Lungimile sunt intinse bine (nu ajung corzi de 40 m !), trebuiesc cateva bucle prelungite, iar buclele e bine sa fie mai lungi si mai flexibile (nu de escalada). Iar daca, iarna (pe ger si omat), traseul Utopia e totusi prea facil, se poate incerca si traseul frate (UPV), in conditii hibernale.