Topo-ul traseului de alpinism Utopia
Zona: Vad, La Ruine (dupa Valcelul de Coborare)
Dificultate: 2B/3+ | Lungimi: 2 | Coarda: 60m | Bucle: 20 – lungi & foarte lungi
Amenajare: pitoane alternate si cu spituri. Sezon: iarna.
A fost realizat de Adrian Pauta si Razvan Mosoiu in anul 2010, din dorinta de a avea in zona, un traseu de iarna, cat mai apropiat ca aspect, de o vale alpina (pentru antrenament). In iarna anului urmator, chiar a si fost incercat pe ger si omat (mai rare in zona), si putem spune, ca a fost realmente fezabil: un foarte bun antrenament, pentru iesiri de iarna (in munti adevarati). Vara, intreaga zona (LaRuine), are multe iesiri laterale pe brane (mai ales spre dreapta), ceea ce permite intreruperea traseului (in caz de plictiseala). Lungimile sunt bine intinse (mult peste 40 de metri,si cu ruperi de directie), motive pentru care, chiar este necesar sa se foloseasca 5-6 bucle foarte lungi (de 1 metru), iar in rest, bucle mai lungi (nu de escalada). Tot in caz de plictiseala (marita) , exista si traseul pereche (Ursul Pacalit de Vulpe), care este un picut mai solicitant (dar, cam cu aceleasi caracteristici).
L1: Traseul porneste cativa metri pe un diedru, usor inclinat pe stanga, ce duce pe o creasta inclinata si cu praguri inierbate ( pline de perne de zapada). Se continua matematic creasta, avand in stanga peretele, iar in dreapta avand niste brane. Spre final,creasta devine abrupta si cu prize rare, dar daca deviem cativa metri spre dreapta, pe niste saritori cu prize comode, depasim lejer pasajul (cei oarecum plictisiti, pot incerca si fara acest ocolis). Continuam in sus si usor spre stanga, pentru a iesi pe un tanc, unde regrupam sub un tei falnic. Tot la acest tei, vine din stanga pentru a regrupa, traseul pereche (Ursul Pacalit de Vulpe –UPV-); iar si mai din stanga, vin si se termina pe acest tanc, si traseele de escalada (“Taofizica”…preponderent la nuci -combinat), din zona La Ruine.
L2: Continuam matematic pe creasta, la inceput avand si portiuni orizontale de creasta (chiar si arbori). La ultima portiune de creasta orizontala, de langa un stejar, pleaca descendent spre stanga, traseul pereche, UPV (care pana aici, a mers comun cu Utopia –bucata de pecreasta-). Noi insa, nu deviem spre stanga, ci continuam in sus, pe creasta, fara a devia in dreapta pe brane, dar, atacand de pe partea dreapta saritorile insirate pe creasta (acolo gasim mereu prize comode). Urmeaza o portiune de praguri suprapuse si inierbate (incarcate de perne de zapada). In acest punct e necesara un pic de orientare : in dreapta (sau, chiar si in sus), niste praguri cu vegetatie bogata (respectiv zapada multa), ne pot scoate prematur din traseu; daca insa, traversam creasta, spre stanga, si apoi pe langa peretele de dincolo de creasta (aici sunt necesare bucle cat mai lungi), facem deci un traverseu de 8-10 metri spre stanga, pe prize frumoase, apoi pe praguri incarcate (de zapada), si, ajungem la baza unui diedru scurt si frumos, inclinat usor spre dreapta. In acest punct, din spate (stanga-jos), se vad pitoanele din traseul UPV, care iese de pe un tanc , si, se “ inteapa” aici in traseul nostru (iesirea pe diedru fiind comuna). Depasim pasajul diedrului, destul de expus (si plin de zapada), si ajungem pe un prag comod, unde se afla regruparea finala, si de unde, se vede panorama Defileului Crisului (inghetat bocna).